fabrica de zahar

Azi dimineaţă , pe peretele din faţa mea :

Restul le-am făcut sub muză .. :

În căutare de lumină ..

Vreţ un pachet de zahăr?

- Consumaţi ,e gratis
Ea cu ochii mari răspunse :
- În loc de dragoste, faimă, M&M’s sau bani ,daţi-mi adevărul.

Tu cum mă vezi pe fereastră?

Oamenii nu iau decizia azi si nu se schimbă de mâine. Uneori e nevoie de un şoc, o tragedie, o greşeală fatala, o trădare sau o desparţire brutală care determină persoana să schimbe TOTUL: de la prenume până la felul de a tace cu o bere înainte .

Poţi face uneori un lucru mare prin gesturi mici :un moment de linişte unui om agitat, un pas inapoi in faţa cuiva speriat, o floare unei fete care se simte urâtă,un cuvânt bun pentru un om care a tăcut prea mult, un sărut celui care n-a fost sărutat de prea mult timp, un desen pentru un cineva copilăros .

În ultima vreme mă uit cu uimire la mine , unde o să mai ajung , ce o să câştig şi ce o să mai pierd .

Şi fetele se fac mari , din păcate pentru ele .
La început beau cafea cu lapte dimineaţa ,îşi pun fuste scurte şi au ochi numai pentru prima iubire . Apoi încep sa se gândească la exerciţiile pentru glezne , îşi cumpără rochii şi dau banii numai pentru prostii .. pe urmă se casătoresc ,fac copii şi se tem de bătrâneţe -incep să’şi amintească de copilărie ..

Stop .

Şi dacă ai fi pus miere în loc de zahăr ?

Vineri sau sambătă?

O femeie nehotărâtă se cunoaşte de dimineaţă ..
Nu sunt eu. Nu sunt eu .

Poate fi ceva mai rău ca o cafea cu gust prea prăjit, uleioasă, incoloră?
-Un oraş prăfos şi rural !

Este trist să observ zi de zi cum oamenii nu sunt conştienţi de barierele pe care le ridică în jurul spiritului lor.
Am revenit să scriu pentru ca nu sunt prea ocupata sa trăiesc.
Sunt doar o cerşetoare de cafea . Capucino şi ciocolată caldă.

Mă trezesc cu privirea lui proiectată in amintire . O altfel de privire .
Există nişte momente pe care nu le pot descrie dar as vrea la un moment dat să le prind intr-o fotografie … dar le ţin sub pioneze în mintea mea .
M’am convins că oamenii vor uita ceea ce ai spus, oamenii vor uita ceea ce ai făcut, dar oamenii nu vor uita cum i’ai facut sa se simtă .
[...]
Am un sertar cu fluturi .Au ingheţat in frigul pornit de timp… si de experientele de altădată . Şi nici nu aş mai dori să învie .
Vor fi vreodată pilule contra umpluturii … dragostei?
Cautăm mereu sa avem o însemnătate pentru oamenii care trec prin viaţa noastră . Avem nevoie să simţim că suntem preţioşi .

E nevoie de ceva dezordine pentru o viaţă mai bună . Asta şi fac . Mă las să cad in fundul prapastiei , ca să cunosc limitele teribilismului , ca apoi să mă avant de acolo salvată de o mâină sau .. de ceva mai mult .

-M’o fi inghiţit gaura neagră?

Fă-ma reală ,
Adu-mă
La viaţă ..

Vrei să’mi găteşti ?

Vrei să mă atingi ?

Stai in spatele meu ….
Un fior dulce îmi strabate pielea . Mă simt dominată . Priviri subtile , cuvinte la colţ de zâmbet . Inteligent şi fin .
Sufletul meu e asudat .
E un joc care are nevoie de partener . Fără ,ajungi ridicol .

Gândind ..rup ciocolata pe o foaie de hârtie cu un pic de imaginaţie şi iau creionul roşu.
Şi ojă roşie .
Mă prefac ca sunt interesată de altceva . Tu nu trebuie sa te dai bătut .

Amăgeşte’mă.

Simt foame . Foame dupa culori, creativitate si stil.Foame pentru necunoscut, pentru nou si … dupa ceva ce ar şoca. In bunul gust, desigur.

Vrei picene?

A venit septembrie . Păsările zboara în ţările calde . Frunzele se îngălbenesc . Moş Ion , adună vreascuri .

Dar eu incă voi pastra un suflet de vară .

Masca Noastră cea de toate zilele .
Is o ceapă. Îmi ascund ‘Eul’ cu foile mele . Îl cred ascuns si bine păzit .
Mă amăgesc că nu îs vulnerabilă şi nu oricine îmi poate privi direct în suflet .
Orice mască face parte din ‘Eu’ . Generata de ‘Eu’ . Si alimentată de tot acelaşi ‘Eu’ . Cum n’ai da, o mască nu e pe cont propriu .
Nu poţi avea acelaşi comportament cu toţi din jurul tău, iar dacă te adaptezi la fiecare , sunt toţi diferiţi , atunci asta e grozav .
[...]

O aplicare de rimel pe varful genelor , îmi conturez buzele cu lipstick şi voila. C’est magnifique.
Bucuria mea planeaza.Ma simt tânară si puternică, deşi… am pribegit în cerc printr-o nesfîrşită Sahară afectivă de cînd mă ştiu .

(c) Dacă mă observi nu mă privi, dacă mă priveşti nu te apropia, dacă te apropii nu vorbi cu mine, dacă vorbeşti nu mă atinge, dacă mă atingi nu mă săruta, dacă mă săruţi sa te fereasca Dumnezeu sa te opreşti….

Hai sa dansăm . May

Inima si mintea ocupate cu lucruri inutile.Discuţii stupide care nu duc la nimic.
oboseală … şi, probabil, o ciudată lipsă de spaţiu pentru a stoca sensuri …

-Vrei o ceaşcă de iluzie?

Am un vis de ciocolată, cu nori de bumbac in bătaia vantului , şi lumina lunii argintii incercând sa mă ghideze.
Scot sufletul , îl rup de rutină , adaug fantezie, ca pe o ciocolată caldă amestec totul .
Dulce amarul de ciocolată ispită cacao mi se topeşte în gură.
Gust de păcat.

Sarută’mă. Sarută’mă profund şi intens. Sarută’mă astfel încât să te doresc,fără întârziere.
Dorinţele mele dor.

Ma simt ca o amantă , care suferă fiindcă e vizitată rar, şi asta e deja ..un mod de a fi.

[...]

Domingo,
Café en jarrito.

Impulsivă, imprevizibilă, imatură.Încă mai caut răspunsuri la cele mai simple întrebări. Aştept sa mi le dea cineva intr’un plic roz, parfumat.
[...] Şi totuşi încă nu cred că imaginea aia din oglindă îmi aparţine. Poate e vreo oglindă impotentă.
N-am invăţat că insomnia mea este un minus pentru comfortul moral.Nu vreau sa cred asta.
Când respir în fiecare dimineaţă inca nu simt că trăiesc. Asta pentru că n-am fost şi nu sunt un om puternic. Încă.

E ireal ce mi se întâmplă. Ma duc sa îmi fac un duş.Oricum, mereu mă uimesc pe mine însămi pentru rapiditatea aproape cameleonică de a trece de la o stare de spirit la alta.

Llega ese momento, uno cree tener las respuestas y acciona. Pero siempre, surgen nuevos interrogantes.

În anul cand am implinit 18 ani, am vrut sa’mi dăruiesc… nebunia. Libertatea de face nebunii. Fără ezitări, fără regrete, fără a mă gândi prea mult la ceilalţi. Doar eu … şi plăcerea de a fi eu.Mi’am desenat un zâmbet răutăcios pe chip.E o chestiune de timp îmi spusesem. Şi de oameni tot.Totuşi nu oricine îţi poate împărtăşi tentaţiile,nebuniile, uitându’se chiorâş la tine. Trebuie sa ai cu cine să le consumi.
Aş muri câte puţin , daca aş deveni sclavă a obisnuinţei.Aş muri câte puţin daca aş renunţa la emoţiile ce’mi fac ochii să străluceasca.
………………………………..

Ce dracu m’a apucat?! Vreau o şampanie franţuzească.

„În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să mi dăruiesc o noapte de dragoste nebună cu o adolescentă fecioară” (c). Gabriel Garcia Marquez

Diferit, nu? Dar în esenţă aceeaşi.Tot nebunie.

Capul meu e plin de fumuri. Fumuri de un delir frenetic.Vreau cafea. Pierd timpul cu reviste de moda,ca o adolescenta ordinara…
“Nu, sorry.. is obosita .Nu ies”
Obosita de a nu face nimic, de a auzi zgomotul anvelopelor…. Topite..de un soare crud. Fara remuscari. Ar fi trebuit sa ies.Sau nu.
Vreau o tigara.Tin intre degete o tigara inexistenta. O duk la gura. Ce pliktiseala..Inexistenta.