„Bonjour mademoiselle”
În anul cand am implinit 18 ani, am vrut sa’mi dăruiesc… nebunia. Libertatea de face nebunii. Fără ezitări, fără regrete, fără a mă gândi prea mult la ceilalţi. Doar eu … şi plăcerea de a fi eu.Mi’am desenat un zâmbet răutăcios pe chip.E o chestiune de timp îmi spusesem. Şi de oameni tot.Totuşi nu oricine îţi poate împărtăşi tentaţiile,nebuniile, uitându’se chiorâş la tine. Trebuie sa ai cu cine să le consumi.
Aş muri câte puţin , daca aş deveni sclavă a obisnuinţei.Aş muri câte puţin daca aş renunţa la emoţiile ce’mi fac ochii să străluceasca.
………………………………..
Ce dracu m’a apucat?! Vreau o şampanie franţuzească.
„În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să mi dăruiesc o noapte de dragoste nebună cu o adolescentă fecioară” (c). Gabriel Garcia Marquez
Diferit, nu? Dar în esenţă aceeaşi.Tot nebunie.
