fabrica de zahar

Vrei să’mi găteşti ?

Vrei să mă atingi ?

Stai in spatele meu ….
Un fior dulce îmi strabate pielea . Mă simt dominată . Priviri subtile , cuvinte la colţ de zâmbet . Inteligent şi fin .
Sufletul meu e asudat .
E un joc care are nevoie de partener . Fără ,ajungi ridicol .

Gândind ..rup ciocolata pe o foaie de hârtie cu un pic de imaginaţie şi iau creionul roşu.
Şi ojă roşie .
Mă prefac ca sunt interesată de altceva . Tu nu trebuie sa te dai bătut .

Amăgeşte’mă.

Simt foame . Foame dupa culori, creativitate si stil.Foame pentru necunoscut, pentru nou si … dupa ceva ce ar şoca. In bunul gust, desigur.

Vrei picene?

A venit septembrie . Păsările zboara în ţările calde . Frunzele se îngălbenesc . Moş Ion , adună vreascuri .

Dar eu incă voi pastra un suflet de vară .

Impulsivă, imprevizibilă, imatură.Încă mai caut răspunsuri la cele mai simple întrebări. Aştept sa mi le dea cineva intr’un plic roz, parfumat.
[...] Şi totuşi încă nu cred că imaginea aia din oglindă îmi aparţine. Poate e vreo oglindă impotentă.
N-am invăţat că insomnia mea este un minus pentru comfortul moral.Nu vreau sa cred asta.
Când respir în fiecare dimineaţă inca nu simt că trăiesc. Asta pentru că n-am fost şi nu sunt un om puternic. Încă.

E ireal ce mi se întâmplă. Ma duc sa îmi fac un duş.Oricum, mereu mă uimesc pe mine însămi pentru rapiditatea aproape cameleonică de a trece de la o stare de spirit la alta.

Llega ese momento, uno cree tener las respuestas y acciona. Pero siempre, surgen nuevos interrogantes.