fabrica de zahar

Inima si mintea ocupate cu lucruri inutile.Discuţii stupide care nu duc la nimic.
oboseală … şi, probabil, o ciudată lipsă de spaţiu pentru a stoca sensuri …

-Vrei o ceaşcă de iluzie?

Am un vis de ciocolată, cu nori de bumbac in bătaia vantului , şi lumina lunii argintii incercând sa mă ghideze.
Scot sufletul , îl rup de rutină , adaug fantezie, ca pe o ciocolată caldă amestec totul .
Dulce amarul de ciocolată ispită cacao mi se topeşte în gură.
Gust de păcat.

Sarută’mă. Sarută’mă profund şi intens. Sarută’mă astfel încât să te doresc,fără întârziere.
Dorinţele mele dor.

Ma simt ca o amantă , care suferă fiindcă e vizitată rar, şi asta e deja ..un mod de a fi.

[...]

Domingo,
Café en jarrito.

În anul cand am implinit 18 ani, am vrut sa’mi dăruiesc… nebunia. Libertatea de face nebunii. Fără ezitări, fără regrete, fără a mă gândi prea mult la ceilalţi. Doar eu … şi plăcerea de a fi eu.Mi’am desenat un zâmbet răutăcios pe chip.E o chestiune de timp îmi spusesem. Şi de oameni tot.Totuşi nu oricine îţi poate împărtăşi tentaţiile,nebuniile, uitându’se chiorâş la tine. Trebuie sa ai cu cine să le consumi.
Aş muri câte puţin , daca aş deveni sclavă a obisnuinţei.Aş muri câte puţin daca aş renunţa la emoţiile ce’mi fac ochii să străluceasca.
………………………………..

Ce dracu m’a apucat?! Vreau o şampanie franţuzească.

„În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să mi dăruiesc o noapte de dragoste nebună cu o adolescentă fecioară” (c). Gabriel Garcia Marquez

Diferit, nu? Dar în esenţă aceeaşi.Tot nebunie.