Naştere
Nici nu ştiu ce să zic, imaginaţie cred că… )
Naştere
ai întins mâinile în părţi
erai cruce
degetele ţi s-au înrădăcinat în văzduh
ai sorbit durerile lumii
până ce ţi s-au spart capilarele
ai plâns de bucurie cu sângele divin
pietrele de sub tine s-au scurs
de lichidele esenţelor primare
le-ai sorbit mucenizat în plămâni
ai ars
ai murit
ai fost născut
Decembrie 23rd, 2009 at 2:41
o o , eu nu am intrebari, pur si simplu imi place emotia .
am ars
am murit
am fost nascuta.
a doua in lista de favorite
Decembrie 29th, 2009 at 21:41
o nastere cu profunde radacini de evolutie…place mult poezia…
Decembrie 29th, 2009 at 22:34
Mulţumesc mult pentru apreciere. Plăcut
Ianuarie 8th, 2010 at 6:35
aprecierea, îi o necesitate?
Ianuarie 8th, 2010 at 22:02
Cum să-ţi zic. Ca atare – da, şi nu vorbesc doar de apreciere “apreciativă” [a se citi pozitivă], ci prezenţa unei aprecieri în general [a se citi reacţii].
Dar dacă e să fim mai corecţi, atunci ea nu e necesară, ci mai mult favorabilă.
Ianuarie 10th, 2010 at 8:57
corect. mie n-o să-mi fie frică să zic mai mult cea pozitivă. și aici nu mă refer anume la tine. omul tinde la perfecțiune , nu ? perfecțiunea e un ceva absolut , iarăși pozitiv ori negativ. dar, omul are nevoie de oameni/societate, și de aceea aprecierea negativă ar fi doar un debut în a primi atenție . iacașa o părere despre apreciere la 6 dimineață. hai noroc )
am citit nuș pe unde despre o obsesie de atenție )
Ianuarie 10th, 2010 at 13:25
Da, citisem şi eu ) Dar nu era vorba despre atenţie, ci despre apreciere ))