Ţigări pentru Lenore
căderea e ultimul lucru pe care îl simte un înger
dans între lumînări persistă pe retina tristă…
te simt în ceaţă dar nu te pot atinge
lumea-i prea mică să te pierd
viaţa-i prea scurtă să te pot uita
nu plînge
suntem cu toţi cum suflet care se-noarce în sfîrşit acasă
cu ochii plini de albul celor şapte tristeţi
cu ochi bolnavi de veşnicie mută…
aprinde o ţigară
să fumăm în doi
aici unde nu ne găseşte nimeni
aici unde nu ne mai leagă de pămînt nimic
unde spre cer nu mai priveşte sufletul miop
să bem vin roşu şi să rîdem
viaţa-i un joc fără de sens
un cub a cărui feţe nu le vedem decît de Dincolo
viaţa e sete de ce nu ne ajunge-aici
şi ne drogăm cu fericire
pentru a muri…
aprinde o ţigară
şi-ascultă vocile din capul tău
căderea e primul lucru pe care îl simte un om
Ianuarie 12th, 2010 at 1:08
nu cred ca trebuie discutata..aceasta Poezie[zic Poezie]trebuie citita in gind si tacuta[asa cum se tace cind a murit cineva(sorry de comparatie)]..e geniala nna
Ianuarie 12th, 2010 at 17:58
tăcută? nu se poate. prea mult tăcem în fiecare zi, înafara poeziei. poezia trebuie tot timpul să fie un ţipăt, chiar dacă uneori un ţipăt lăuntric, sau un ţipăt în şoaptă.
dacă ar exista vre-o poezie care trebuie tăcută, aceasta ar fi în ultimul rînd o poezie de-a lui Daniil. Dan mereu are ceva de spus, el nu scrie ca să nu fie auzit, cel puţin aşa îl văd eu – un strigător indignat.
apropo, mi-a plăcut paranteza:
“căderea e ultimul lucru pe care îl simte un înger…
…căderea e primul lucru pe care îl simte un om”
baftă, Dane =)
Ianuarie 13th, 2010 at 2:25
insist..anume aceasta Poezie a lui Denn trebuie citita in gind si daca vrei e cel mult un tipat in soapta[daca insisti la tipat]..)