în Pelin…

Sub ploaia fără destin
Singur de-un veac și o zi
Prin vitrinile sparte-ale minții
Păpuşi cu mîinile rupte
În foc! în toamnă…

Cu mărul putred în mîini
Ziua crudă o rugum orfan
Sare pe răni îmi presor
Să nu uit cine-am fost, să nu iert
Pămînt – mă cheamă.

În grămezi de deprinderi obeze
Beția noastră s-a stins
Jucării de brad ritmic cad
Peste visul meu muribund
Acum, spre casă…

Între vînturi care nu bat
Rîde-n hohot amintirea-n pahar
Și barca pustie pe plajă
Privește pescarii cum cad
Și mor, în valuri.

Și plouă de-un veac și o zi
Peste casa – stomac al tăcerii
Între grămezi de conserve
Se scurge rugina-n cuvinte
Nicicînd, niciunde.

Și suflete bătîne se-nfig
Cu degete-n pereții de carne
Presor flori negre pe oase
Și ard cauciucuri la geam
Rîde tăcerea.