sclavie
stele de mare înfipte în nisipul zilelor de ieri
bocanci de soldat înfipți în rîtul zilelor de mîine
se mișcă caleidoscopic coloanele de nebuni
și zgomotul de lanțuri, de roți dințate și de viermi
avortează visul de copil
la geamul vieții – borcan cu regrete mucede
arsuri la stomac și impotent de fericire
cînd vreai să și trăiești nu doar să fii
dorm porci cu gura plină de mărgele
cu ochii mici sătui de curcubeu
cu limbile înfipte în viața lungă de menagerie
îl rugumă pe Kant la prînz
cum se aprind pe coridorul negru lămpi
cum circul de nebuni își desface cracii nespălați
le curg salivile asemeni cîinilor lui Pavlov
și tu?…
trenuri, iubiri, femei grăbite
tăceri și așteptări grăbite
lîngă caloriferul rece
sub mîinile tavanului cu flori albastre
ce te presează ca pe un ziar de ieri
așează-te pe-asfalt aici și-acum cu mine
ia o țigară, să fumăm în doi privind pămîntul
privind mișcarea unor ambalaje goale
pe străzi
prin decorații de beton
printre mașinării cu rînjet de maniac
ia o țigară, să visăm în doi
privind fumul din țeava uzinei de la orizont
ne-au mai rămas aceste drumuri
aceste focuri de sub poduri
și pescuitul cînd se trezește dimineața în cămașă albă
ne-a mai rămas praful fierbinte al acestei lumi
și un Kalașnicov fără cartușe
un cîntec raeggae și-o sticlă veche de wiskey
ne-a mai rămas scîrțîitul acului pe vinil
între tăcerile sîrmii ghimpate
în coșmarul unui om de știință nebun
în frica urșilor de pe partea nevăzută a lunii
cad bombe peste cuibul păsărilor albe
și ele pleacă înțelegînd că așa trebuie să fie
ne-a mai rămas un sărut de lesbiană…
