Linii frînte
să vindeci frica cu ţigări
să vindeci oameni cu tăceri
să te privesc mercur în stropi
cu ochii moi – amare gropi
să fluturi mîinile în somn
jăratec dulce-n mine dormi
pe negativ noi doi nebuni
nesomn cu aripi de cărbuni
ferestre-pleoape le închid
cuvinte-uşi le-ncui în zid
se-nvîrt culori în roţi de-abrupt
tot ce-am văzut am şi tăcut
tot ce n-am spus în unghi ascuns -
lumină vie plînsă-n sus
culeg nelinişti în pahar
gurguii tăi sînt flori de jar
cearceafuri – gînduri fără glas
în lumea mea – pămîntul ars
ne caută ce am pierdut
şi cheamă focul stins şi ud
nu sunt în alb de după prag
zăpadă sub un cer pribeag
nu sunt mai viu decît eşti tu
nu mă ascund în tot ce nu-s
în vînturi albe mă dezbrac
în linii frînte mă desfac
şi pe nisipul nins în zori
în ochii tăi nestinşi cobor
să tot plutim prin ceţuri vii
să căutăm un rost în gri
busola-n piept să o ascunzi
să nu mă pierzi în mov obtuz
cad raze fără gînd pe cub
cînd zac şi brusc încep să fug
în tot ce văd – un somn latent
e pleoapa ta un brici încet
